VOTUL, ADEVĂRUL ȘI LABIRINTUL DEZINFORMĂRII: O RADIOGRAFIE CRUDĂ A ALEGERILOR ACTUALE
Campania electorală pentru alegerile prezidențiale din acest an a scos la iveală, o dată în plus, o problemă profundă și îngrijorătoare a societății românești: un amestec toxic de lipsă de educație civică, rea-credință și o doză alarmantă de prostie, care pare să domine dezbaterea publică și să distorsioneze percepția adevărului. Într-o epocă a accesului nelimitat la informație, pare că mulți aleg, conștient sau inconștient, să se refugieze în confortul minciunilor simple.
Căutarea Sensului Adevărului: O Luptă Pierdută?
Una dintre cele mai frapante observații ale acestui ciclu electoral este profilul, adesea stereotipic, al votanților suveraniștilor. Se conturează imaginea unor oameni care, într-o căutare disperată de sens sau de apartenență, par să îmbrățișeze narative simpliste, adesea pline de ură și resentimente. Această categorie de votanți, predispusă la “gândirea de grup” (groupthink) și la “eroarea de confirmare” (confirmation prejudicii), își găsește adesea confirmarea propriilor convingeri în ecourile camerelor de pe rețelele sociale, unde informația falsă este recirculată la infinit. Ei par să fie oameni simpli, gata să facă rău celor pe care îi percep ca “dușmani” – elitele, Bruxelles-ul, străinii – într-o retorică ce amintește periculos de mult de epoci întunecate precum Comunismul.
De cealaltă parte a baricadei, forțele pro-europene sunt adesea privite sub o lupă a neîncrederii, etichetate ca “vânduți” sau “lipsiți de patriotism”. Această dihotomie simplistă, propagată de discursul populist, împiedică orice dezbatere constructivă și adâncește și mai mult polarizarea. “Divide et Impera”. Suntem o pradă usoară pentru o țară ca Rusia care așteaptă discordia.
CNA-ul și Dezinformarea: O Luptă Inegală
Este de neînțeles cum Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) poate permite o asemenea avalanșă de minciună cruntă din partea politicienilor, în special a celor care simt că pierd teren. Spațiul public, fie cel televizat, fie cel online, este inundat de afirmații false, dezinformări și atacuri la persoană, care nu fac decât să otrăvească atmosfera și să submineze încrederea în procesul democratic. Lipsa sancțiunilor eficiente sau aplicarea laxă a acestora transformă CNA-ul într-un spectator pasiv, în loc de un garant activ al corectitudinii și echilibrului.
Tirania Algoritmilor și “Fake News”: O Capcană Digitală
Pe măsură ce ne petrecem tot mai mult timp pe platforme precum TikTok și alte medii sociale, ne expunem, adesea inconștient, la un flux constant de “fake news”. Algoritmii acestor platforme, proiectați pentru a maximiza angajamentul utilizatorilor, tind să ne servească conținut care ne confirmă prejudiciile existente, creând bule informaționale impermeabile la adevăr. Este un paradox amar: deși avem acces la toată cunoașterea lumii, suntem mai vulnerabili ca oricând la manipulare.
Educarea populației în fața acestui tsunami informațional este un proces anevoios și, adesea, injositor pentru cei care se străduiesc să îl facă. Durează cinci secunde să dai share la o informație falsă, o minciună gata preparată care hrănește emoții primare. În schimb, durează ore, zile întregi, chiar săptămâni de cercetare și scriere pentru a redacta un articol care să explice disonanța cognitivă, să demonteze prejudiciile de gândire (cum ar fi “prejudicii de disponibilitate” sau “efectul Dunning-Kruger”) și să separe minciuna de adevăr. E o luptă disproporționată, în care dezinformarea are un avantaj covârșitor în viteză și accesibilitate.
Consecințele Amare ale Nepăsării Civice
Tristul adevăr este că majoritatea oamenilor par să prefere “minciunile ieftine”, ușor de digerat, fără a simți nevoia de a căuta adevărul însuși. Această tendință a contribuit decisiv la o prezență masivă la vot în favoarea unor impostori, a unor politicieni a căror singură ofertă este demagogia și ura.
Cei care nu s-au prezentat la vot, invocând tot felul de motive false și argumente propagandistice despre “lipsa de opțiuni” sau “inutilitatea votului”, poartă o parte semnificativă din responsabilitate. Statistic, dacă se prezintă puțini votanți, cei care votează unit, chiar și dacă reprezintă o minoritate, decid soarta țărilor. Aceasta este o realitate crudă, adesea neglijată, care demonstrează importanța fundamentală a fiecărui vot și a educației civice. “Efectul de turmă” (bandwagon effect) și “prejudicii-ul de status quo” joacă, de asemenea, un rol în această apatie, determinând oamenii să rămână în zona de confort și să evite implicarea activă.
Încotro se Îndreaptă Educația Civică?
Într-o societate unde adevărul devine o monedă de schimb, iar discernământul este o abilitate rară, întrebarea “Încotro se îndreaptă educația civică?” este mai pertinentă ca niciodată. Câți dintre noi au intrat, cu adevărat, în acest labirint al informației cu un ghidaj clar și o pregătire solidă pentru a distinge realitatea de ficțiune? Răspunsul este, probabil, descurajant, dar necesită o intervenție urgentă la nivelul sistemului educațional și al societății în ansamblu. Altfel, alegerile viitoare riscă să fie doar o repetare a acestei farse democratice.